SCHEME CLASA VIII - 2

PODIŞUL MOLDOVEI

            Limite:

                        N-graniţa cu Ucraina

                        E-valea Prutului

                        S-Câmpia Română ( pe aliniamentul ce uneşte localităţile Panciu-Adjud-Tecuci-Târgu Bujor)

                        V-Grupa Nordică a Carpaţilor Orientali şi Culoarul Siretului

            Caracteristici generale:

-          este cea mai întinsă şi tipică unitate de podiş din ţara noastră

-          este format pe un fundament diferit

- la N de Iaşi (Coasta Iaşilor)-fundamentul este format de vechea Platformă Est-Europeană (fiind cea mai veche porţiune de uscat a ţării datând din Precambrian)

- la S de Iaşi (Coasta Iaşilor)-fundamentul este format dintr-o zonă de scufundare lentă

-          este alcătuit din roci sedimentare vechi în N (argile, calcare şi gresii) şi recente în S (pietrişuri, nisipuri, argile)

-          altitudinile medii sunt de 300-400 m , acestea cresc către NV şi scad spre NE, V şi S

-          altitudine maximă 688 m,  este atinsă în Dealul Ciungi din Podişul Sucevei

-          relieful se prezintă sub formă de : platouri structurale, văi structurale largi cu terase, cueste, torenţi, alunecări de teren

-          numeroase terenuri agricole sunt degradate datorită proceselor gemorfologice

-          se împarte în funcţie de fundament, altitudine, alcătuire geologică în trei unităţi carcteristice:

1.      Podişul Sucevei – în NV

2.      Câmpia Moldovei- în NE

3.      Podişul Bârladului- în S

Cuprinde:

1.      Podişul Sucevei

Limite: - N- graniţa cu Ucraina

- E- Câmpia Moldovei (Câmpia Jijiei)

- S- valea Moldovei

- V – Grupa Nordică a Carpaţilor Orientali

Caracteristici:  - prezintă un relief tipic de podiş situat la V de valea Siretului

                        - altitudinile medii sunt de 450-500 m

- altitudinea maximă 688 m în Dealul Ciungi din Podişul Dragomirnei

- relieful este alcătuit dintr-o succesiune de regiuni joase şi de culmi deluroase, înclinate pe direcţie SE sau S

- ca forme de relief, predomină cuestele

                        Cuprinde:

-regiuni înalte:      Pod. Dragomirnei, pod. Fălticeni,  Culmea Siretului (situată pe stânga Siretului, formată din 2 dealuri-Dealul Bour şi Dealul Mare-Hârlău, separate de două înşeuări –Şaua Bucecii şi Şaua Ruginoasa)

- regiuni joase: Culoarul Siretului continuat de Culoarul Moldovei, acesta continuat către N cu Depresiunea Rădăuţi

2.      Câmpia Moldovei (Jijiei)

Limite: -N-graniţa cu Ucraina

                                    -E- valea Prutului

                                    - S- Coasta Iaşilor (o cuestă prelungă)

                                    - E – Podişul Sucevei ( subunitatea acestuia  Culmea Siretului)

                        Caracteristici:  - se aseamănă cu Câmpia Transilvaniei având un relief colinar

                                                - prezintă altitudini medii reduse 200 m

                                                - altitudinea maximă este de 265 m în Dealul Cozancea

- două pătrunderi dinspre Culmea Siretului –Dealul Ibăneştilor şi Dealul Cozancea împarte această unitate în două subunităţi :

            - Câmpia Başeului în N

            - Câmpia Bahluiului în S

-predomină mediul de stepă şi silvostepă

3.      Podişul Bârladului

Limite: -N- Coasta Iaşilor

            -E- valea Prutului

            -S- Câmpia Română

            -V- Culoarul Siretului

Caracteristici:  - prezintă altitudini variabile 500m în N şi 200 m în S

- predomină mediul de stepă şi silvostepă, transformat în mare parte de om în terenuri agricole ceea ce a determinat intense degradări ale terenurilor

- valea Bârladului îl împarte în 4 sectoare distincte

                        Cuprinde:

- Podişul Central Moldovenesc- situat în N, caracterizat de interfluvii largi înclinate spre S

-Colinele Tutovei- situate în V, având culmile înguste, paralele, intens fragmentate şi înclinate către S

- Dealurile Fălciului şi Depresiune Elanului-situate în E

- Podişul Covurluiului -situat în SE este caracterizate de o relativă netezime

C). PODIŞUL GETIC (Piemontul Getic)

            Limite:

                        N-Subcarpaţii  Getici

                        E-valea Dâmboviţei

                        S-Câmpia Română

                        V-Podişul Mehedinţi şi valea Dunării (Culoarul depresionar Drobeta-Coşuştea)

            Caracteristici generale:

-          fundamentul este de tip carpatic, peste care s-au depus depozite sedimentare: nisipuri, pietrişuri, argile

-          la contactul cu Subcarpaţii Getici apare o cuvertură de pietrişuri caracteristice, numite „pietrişuri de Cândeşti” , care îngreunează delimitarea exactă a celor două unităţi de relief

-          altitudinile scad de la N (700-500 m) spre S (300-200 m) , şi de la E spre V( fiind mai înalt la este de valea Oltului

-          relieful este aplecat către S, fiind format din interfluvii prelungi şi văi cu versanţii abrupţi, afectaţi de torenţialitate  şi alunecări de teren

-          interfluviile sunt formate prin înmănuncherea unor culmi deluroase prelungi

-          văile se adună în mănunchi pe Jiu la Filiaşi, iar pe Argeş la Piteşti

-          pădurile de foiase iniţiale se mai păstrează pe mici suprafeţe pe versanţii văilor şi pe intrefluvii fiind înlocuite în mare parte cu culturi agricole

Cuprinde:

·         Podişul Strehaiei-situat între Dunăre şi Jiu, ce este împărţit în :

- Podişul Motrului-între Jiu şi Huşniţa

- Podişul Bălăciţei- între Huşniţa şi Dunăre

·         Dealurile Jiului- între Jiu şi Gilort

·         Podişul Olteţului- între Gilort şi Olt

·         Podişul Cotmeana – între Olt şi Argeş

·         Dealurile (Muscelele)Argeşului – între Argeş şi Argeşel

·         Podişul Cândeşti – între Argeşel şi Dâmboviţa

D). PODIŞUL MEHEDINŢI

            Limite:

                        N-Carpaţii Meridionali

                        E-valea Motrului

                        S-podişul Getic ( de care se delimitează prin depresiunea Severin şi Dealurile Coşuştei)

                        V-valea Dunării

            Caracteristici generale:

-          este o unitate de podiş unică în România deoarece se aseamănă cu Carpaţii după geneză, evoluţie şi alcătuire geologică

-          este alcătuit din calcare, gresii, marne

-          prezintă altitudini medii de 500-600 m

-          eroziunea este intensă , unitatea fiind intens fragmentată de văi adânci

-          relieful se prezintă sub forma unor platouri  extinse şi culmi înalte calcaroase care au favorizat dezvoltarea reliefului carstic (poduri naturale, chei peşteri, sohodoluri, etc.)

-          prezintă influenţe climatice submediteraneene, care au favorizat dezvoltarea unor specii vegetale adaptate acestor condiţii (liliac, castan comestibil)

-          pădurile au fost înlocuite în mare parte cu livezi şi păşuni

E). PODIŞUL DOBROGEI

            Limite:

                        N-valea Dunării şi Delta Dunării

                        E-litoralul Mării Negre

                        S-graniţa cu Bulgaria

                        V-lunca  Dunării

Caracteristici generale:

-          include cea mai veche regiune cu structurile geologice la suprafaţă (în partea centrală-Pod. Casimcei)

-          datorită evoluţiei subaeriene îndelungate, aspectul reliefului este în mare parte, caracteristic unui podiş, cu altitudini medii de 200-300 m (excepţie NV unde apare un relief ruiniform de deal cu altitudini de peste 400 m )

-          altiudinea maximă este de 467 m în Vf. Greci (Ţuţuiatu) din M-ţii Măcin

-          prezintă o alcătuire geologică diferită:

§  N- şisturi cristaline, granite şi calcare – M-ţii Măcin, Pod. Niculiţel,  Dl. Tulcei, pod. Babadag

§  Centru –şisturi verzi (roci extrem de dure)-Pod. Casimcei

§  S –calcare în fundament şi gresii sau/şi strate de loess la suprafaţă

-          influenţele climatice sunt temperat continentale accentuate pe cea mai mare suprafaţă, excepţie făcând extremitatea E (influenţe pontice) şi N(datorită altitudinii mai mari)

-          mediul predominant este cel de stepă , iar pe alocuri apare cel de silvostepă şi păduri de foioase, înlocuite în mare parte cu culturi agricole

Cuprinde:

Structural şi geologic se împarte( fiind delimitate de 2 falii Peceneaga- Camena şi Ovidiu- Hârşova ) în 3 subregiuni:

a). DOBROGEA DE NORD- o regiune predominant hercinică care cuprinde următoarele unităţi de relief:

-          M-ţii Măcin-formaţi în orogeneza hercinică -vf. Greci 467 m

-          Pod. Niculiţel- format din curgeri de lavă

-          Pod. Babadag- format din calcare

-          Dealurile Tulcei şi Depresiune. Nălbant-unde predomină inselbergurile şi pedimentele

b). DOBROGEA CENTRALĂ-prezintă altitudini de 350 m , fiind alcătuită predominant din şisturi verzi care au fost cutate în orogeneza baikaliană din Precambrian (Proterozoic). Cuprinde: Pod. Casimcei şi Pod. Istriei

c). DOBROGEA DE SUD- cuprinde altitudinile cele mai coborâte  150-200 m, fiind o zonă caracteristică de platformă, prezentând un fundament format din calcare peste care s-au depus strate de gresii şi loess. Cuprinde:

-          Pod. Carasu –N

-          Pod. Oltinei- SV

-          Pod. Negru- Vodă Cobadin – S

-          Pod Mangaliei –SE

F). DEALURILE DE VEST

            Limite:

                        N-valea Someşului

                        E-Carpaţii Occidentali

                        S-valea Dunării

                        V- Câmpia de Vest

Caracteristici generale:

-          o regiune discontinuă de tranziţie între Carpaţii Occidentali şi Câmpia de Vest

-          altitudinile medii sunt de 300 m

-          fundamentul este carpatic acoperit cu roci sedimentare recente: argile, nisipuri, pietrişuri

-          din loc în loc apar măguri acătuite din roci cristaline sau vulcanice (Mg. Şimleu-597 m, Culmea Codrului-588 m, Dl. Prisnel-651 m

-          au aspectul unui piemont neted fragmentat de numeroase văi şi pătrunderile câmpiei sub formă de depresiuni de tip „golf”

-          sunt străbătuţi de văi largi cu terase extinse

-          se aseamănă după geneză şi evoluţie mai mult cu Pod Getic

-          între v. Barcăului şi v. Someşului  se desfăşoară o unitate distinctă-Podişul (Dealurile) Silvaniei (Jugul intracarpatic)ce include:Dealurile Crasnei, Culmea Codrului, Măg. Şimleu,Dealurile Sălajului, Dealul Mare, Dealul Prisnel, Dealul Preluca

-          prezintă influenţe oceanice cu umiditate ridicată, iar în S influenţe submediteraneene

-          predomină mediul pădurilor de foioase (mai ales gorun) înlocuite în mare parte cu culturi de viţă-de-vie şi livezi

Cuprinde;

Două subregiuni:

                        a). Dealurile Crişanei şi Silvaniei cu două sectoare

o   Pod. Silvaniei-între Someş şi Barcău

o   Dealuirile Crişanei –între Barcău şi Mureş-ce cuprind:

§  Dl. Oradei-Barcău-Crişul Repede

§  Dl.Ghepişului-Cr. Repede-Cr. Negru

§  Dl. (Piemontul) Codru Moma- Cr. Negru -Cr. Alb

Între Cr. Alb şi Mureş dealurile lipsesc

b). Dealurile Banatului-între Mureş şi Dunăre-cuprind

§  Dl Lipovei-Mureş –Bega

§  Dl. Poiana Ruscă  (Lugojului)-Bega –Timiş

§  Dl. Buziaşului (Pogănişului)-la N de M-ţii Banatului

§  Dl. Tirolului (Dognecei)-la V de M-ţii Banatului

CAMPIILE

1.     CÂMPIA DE VEST(Câmpia Banato-Crişană)

Limite:  - N- Munţii Oaşului

              - E- Dealurile de Vest şi Carpaţii Occidentali (cu care intră în contact prin  depresiunile de tip „golf)

              - S- valea Nerei

              - V- graniţa cu Ungaria şi Iugoslavia

Caractere generale:

- s-a format prin umplerea vechiului bazin panonic (de origine tectonică) cu sedimente aduse de râuri , fiind exondată la începutul Cuaternarului

- este formată pe un fundament alcătuit din blocuri cristaline, peste care s-au depus depozite groase de sedimente precum: pietrişuri, nisipuri, loess, argile

- este de trei ori mai mică ca suprafaţă decât  Câmpia Română

- prezintă lăţimi variabile 20-60 km

- altitudinile scad de la E (140-150 m) la V (mai mici de 100 m)

- pătrunde adânc în interiorul munţilor şi dealurilor sub forma depresiunilor de tip „golf)

- în Câmpia Carei se dezvoltă un relief de  dune de nisip, fixate prin culturi de viţă-de-vie şi păduri

- prezintă trei tipuri genetice de câmpii :

- înalte (piemontane) – situate în E la contactul cu regiunile mai înalte, formate din conuri piemontane, glacisuri şi terase

- joase ( de subsidenţă) – situate în zonele de subsidenţă, fiind mlăştinoase, râurile având cursuri divagante

- tabulare – cu interfluvii netede şi întinse

- câmpiile de subsidenţă au fost redate agriculturii prin îndiguirea râurilor, regularizarea albiilor, desecări

Cuprinde:

- Câmpii piemontane:    - înalte (peste 140 m),situate la contactul cu dealurile, neinundabile

                                      - Câmpia Diosigului (Tăşnadului)-la V de Dealurile Oradei

                                      - Câmpia Miesigului-la V de dealurile Ghepişului

                                      - Câmpia Cermeiului-la V de Dealurile Piemontului

                                      - Câmpia Vinga-la V de Dealurile Lipovei

                                      - Câmpia Lugojului-la V de Munţii Poiana Ruscă

     - Câmpia Gătaiei (formată din Câmpia Bârzavei şi Câmpia Buziaşului)-la V , respectiv N, de Dealurile Tirolului şi Dealurile Buziaşului

- Câmpii tabulare:         -       cu interfluvii netede şi întinse

-          Câmpia Aradului ce include şi Câmpia Nădlacului (cu dune de nisip) situate la V de Munţii Zarand

-          Câmpia Carei cu dune de nisip situată la graniţa cu Ungaria

- Câmpii de subsidenţă:        -joase

-          Câmpia Someşului drenată de Someş

-          Câmpia Ierului, ce apare ca un culoar orientat pe direcţie N-S

-          Câmpia Crişurilor drenată de cele trei Crişuri

-          Câmpia Timişului ce include Câmpia Jimboliei şi Câmpia Aranca, drenată de Timiş şi Bega

2. CÂMPIA ROMÂNĂ (Câmpia Dunării Inferioare)

Limite: -N- Podişul Getic, Subcarpaţii Curburii, Podişul Moldovei

              -E, S, V- valea Dunării

Caractere generale:

- este cea mai extinsă zonă de câmpie din ţara noastră

- s-a format pe un fundament calcaros peste care s-au depus depozite sedimentare groase , care uneori ajung la 4 00 m

- la suprafaţă apare ,la E de Olt, o cuvertură groasă de loess ce ajunge la 40 m, iar la V de Olt apar dunele de nisip, precum şi în luncile marilor râuri

- are o lungime maximă V-E de 600 km şi o lăţime N-S de 130-140 km

- prezintă uşoare înclinări V-E aşa cum s-au retras apele lacului Pontic în Cuaternar şi N-S cum s-au orientate cursurile actualelor râuri

- altitudinile scad de la contactul cu regiunile înalte din N (320 m) la 5 m în zona de confluenţă a Siretului cu Dunărea

- pe interfluviile netede acoperite de loess (mai ales din E) apare un relief de tasare reprezentat de crovuri

- prezintă o mare densitate a populaţiei

- cuprinde trei tipuri genetice de câmpii: piemontane, de subsidenţă, tabulare

Cuprinde:      - patru sectoare şi Lunca Dunării

1.      Câmpia Olteniei- situată între Olt şi Dunăre, este cea mai veche, acoperită de dune de nisip, include:

-          C. Blahniţei- Dunăre Huşniţa

-          C. Băileşti (Desnăţuiului)-Huşniţa-Desnăţui

-          C.Romanaţilor-Desnăţui-Olt

2.      Câmpia Teleormanului (Centrală)-cuprinde două tipuri genetice de câmpii între Olt şi Argeş

-          câmpii piemontane : C. Piteştilor ( cea mai înaltă din C Română)

-          câmpii tabulare: C. Găvanu-Burdea, C.Boianului, C. Burnazului

3.                                                                                                                          Câmpia Ialomiţei(Bucureştilor)-cuprinde toate cele trei tipuri genetice de câmpie între Argeş şi Dâmboviţa-Ialomiţa

-          câmpii piemontane: C. Ploieştilor, C. Târgoviştei, C.Istriţei

-          câmpii tabulare: C.Vlăsiei

-          câmpii de subsidenţă: C.Titu, C: Gherghiţei (Sărata)

4.                                                                                                                          Câmpia Bărăganului: cuprinde numai câmpii tabulare între Dâmboviţa-Ialomiţa şi Siret

-          C: Mostiştei

-                                                           C.Bărăganului :          -Băraganul Sudic(Ialomiţan)în NE apare câmpia de dune de nisip C.Hagienilor-Dunăre-Ialomiţa

- Bărăganul Central (Călmăţuiului)-Ialomiţa-Călmăţui

-Bărăganul Nordic (C. Brăilei)-Călmăţui-Siret

5.                                                                                                                          Câmpia Buzău-Siret -cuprinde toate cele trei tipuri genetice de câmpii

-          câmpii piemontane: C. Râmnicului, C. Panciu, C. Focşani

-          câmpii de subsidenţă: C.Buzăului, C. Siretului Inferior (cea mai joasă)

-          câmpii tabulare: C: Galaţilor ( ce include C. Tecuciului, C.Covurluiului)

              Lunca Dunării- în trecut o zonă inundabilă în prezent o importantă zonă agricolă

                                                -creşte în lăţime de la V la E

DELTA DUNĂRII

Limite:            - se dezvoltă în NE Dobrogei, Între Marea Neagră, Podişul Dobrogei şi graniţa cu Ucraina

Caractere generale:  

-          se desfăşoară de la Pătlăgeanca , unde Dunărea se desparte în două braţe, Braţul Chilia în N şi Braţul Tulcea, care după 17 km, în aval de Tulcea se desparte şi el în două braţe : Braţul Sulina şi Braţul Sfântul Gheorghe

-          ocupă o suprafaţă de 4 340 km² împreună cu complexul lagunar Razim-Sinoe

-          este cel mai jos (altitudinea medie este de 0,5 m) şi cel mai tânăr teritoriu al României

-          altitudinea maximă este de 12,5 m în grindul Letea şi 47 m în Insula Popina din complexul lagunar Razim-Sinoe

-          este un fost golf al Mării Negre colmatat cu aluviuni în urmă cu 10 000  de ani

-          s-a format treptat, prin construirea de cordoane litorale de către curenţii litorali care au dat naştere la lagune, care au fost ulterior colmatate

-          doar 25% din suprafaţa Deltei Dunării este emersă, 20% fiind submersă , iar 55% inundabilă

-          se diferenţiază două tipuri de relief:

- relief emers, precum:

                                  - grindurile, care în funcţie de geneză se clasifică în:

-grinduri continentale –vechi porţiuni de uscat predeltaice: Chilia şi Stipoc

-grinduri fluviale (longitudinale)-construite de apele Dunării de o parte şi de alta a braţelor sale

-grinduri fluviio-maritime(transversale)-construite de curenţii litorali şi aluviunile aduse de Dunăre (54,8 mil. tone/an);sunt perpendiculare pe braţele Dunării, fiind orientate pe direcţie SE: Letea, Caraorman, Ivancea, Sărăturile, Crasnicol, Perişor, Lupilor, Chituc

-insule: I. Popina, I.Sacalinul Mare şi Mic

- relieful submers -este reprezentat de:

-          albiile braţelor Dunării:

- Braţul Chilia care transportă 60% din volumul de apă, având o lungime de 117 km , la gura de vărsare formându-se delta secundară care înaintează în mare anuale cu 80 m

- Braţul Sulina care transportă 18,8% din volumul de apă având o lungime de 63 km, regularizat şi dragat în permanenţă este singurul navigabil, la gura de vărsare se formează „bara de la Sulina” o depunere de sedimente datorită decantării bruşte a aluviunilor la contactul cu apele sărate

- Braţul Sfântu. Gheorghe care transportă 21,2% din volumul de apă, având în trecut o lungime de 108 km , prin rectificări ale cursului a ajuns la 63,7 km

- depresiuni în care s-au format lacuri s-au lagune:

         -Complexul Lagunar Razim-Sinoe ce cuprinde lagunele: Razim,  Sinoe, Zmeica, Golviţa şi lacurile: Dranov, Babadag, Agighiol, Zătonul Nou, Leahava

         -lacuri între Sulina-Sf.Gheorghe:Roşu, Puiu, Uzlina, Isac, Gorgova, Lumina

         -lacuri între Chilia-Sulina: Furtuna, Trei Iezere, Babina, Merhei, Lopatna, Matiţa

- canale, care în majoritate au fost construite de om: Litcov, Dranov, Dunavăţ, Pardina, Şontea, Mila 23

- delta secundară de la gura de vărsarea Br. Chilia

-gârle, mlaştini

LITORALUL ŞI

PLATFORMA CONTINENTALĂ A MĂRII NEGRE

Zona litorală:             -are o lungime de peste 200 km între gura de vărsare a Br. Chilia şi Vama Veche

-cuprinde pe lângă elemente naturale (limane, lagune, plaje, faleze) şi elemente introduse de om : diguri, aşezări, porturi, staţiuni balneoclimaterice

-prezintă influenţe climatice pontice cu ierni mai blânde, veri secetoase, cu precipitaţii reduse 380 mm/an

-se subdivide în funcţie de aspectul reliefului în două sectoare:

                    -sectorul nordic – cuprins între Capul Midia şi gura de vărsare a Br. Chilia

- are un ţărm jos cu limane maritime, lagune, grinduri şi delta maritimă

-sectorul sudic – între Capul midia şi Vama Veche

-are un ţărm înalt cu faleze şi plaje, precum şi limane maritime

Platforma continentală:        -include spaţiul submers situat până la adâncimea de 130-200 m

                                                            -este o veche câmpie invadată de apele mării (prin transgresiune)

                                                            -cuprinde trei fâşii:      -marginală- până la 50 m , modelată de valuri şi curenţi

-medie-50-70 m, cu sedimente argiloase şi conuri de dejecţie vechi

-internă-70-130 m, cu sedimente fine şi foste linii de ţărm vechi

Inspector scolar pentru Geografie - ISJ Suceava,

Profesor Geografie - Scoala Gimnaziala Nr. 4 Suceava

prof. dr. Nistor Bogdan