DEPRESIUNEA COLINARĂ A TRANSILVANIEI
Limite:
N şi E - Carpaţii Orientali
S- Carpaţii Meridionali
V- Munţii Apuseni
NV-
Dealurile de Vest
Caracteristici generale:
-
este situată în partea central-nordică
a României
-
este un fost bazin tectonic (format
prin scufundare lentă la peste 4 500 m la sfârşitul Cretacicului), ce prezintă
un fundament carpatic acoperit cu o pătură grasă de sedimente, ridicată şi
exondată la începutul Cuaternarului ca
urmare a ridicărilor din Carpaţi
-
prezintă altitudini medii de 425 m
-
cele mai mari altitudini se întâlnesc
în E în dealul Becheci 1 080 m, dealul Firţuş 1 060 m,
-
altitudinile scad dinspre N şi S către
centru unde pe valea Mureşului nu depăşesc 250 m, dar şi de la E către V
-
întreaga unitate de relief este
înclinată de la E şi NE către V şi SV
-
ca forme de relief caracteristice
apar: interfluviile largi, văile largi cu terase şi lunci, depresiuni numeroase
(mai ales în zonele marginale la contactul cu munţii), cueste, domuri (în care
se găsesc zăcăminte de gaze naturale-cele mai pure din lume 99,99% metan), cute
diapire (cu zăcămite de sare aflate în exploatare), versanţi afectaţi de
alunecări de teren, etc.
-
din punct de vedere geologic, al
reliefului şi altitudinii pot fi împărţiţi în două zone
1.
Zona marginală–
situată pe laturile de E, S şi V ale depresiunii, este formată în E din două
aliniamente de depresiuni şi dealuri de tip subcarpatic , iar în V şi S din
culoare largi şi depresiuni de contact
2.
Zona centrală - numită
şi Podişul Transilvaniei, o regiune tipică de podiş formată din mai multe
subdiviziuni
Cuprinde:
1.
Zona marginală: Vestică
şi Sudică: Dep.
Almaş, Dep. Huedin, Culoarul Turda-Alba Iulia (drenată de Mureş), Dep. Făgăraş (drenată
de Olt), Dep. Sibiului (drenat de Cibin), Dealul Măhăceni, Dealul Feleacului;
Estică
(mai este cunoscută şi sub numele de
Subcarpaţii Transilvaniei): depresiuni: Odorhei, Sovata (Praid), Bistriţa
, Dumitra, Lăpuşului
-
dealuri: Firţuş, Becheci (1080m), Culmea Brezei;
2.
Zona centrală-Podişul Transilvaniei
Cuprinde trei sectoare caracteristice:
a. Podişul Someşelor - situat la N de valea celor două
Someşe
- are
altitudini medii de 600 m
- aici se află o zonă de legătură
între Carpaţii Orientali şi Carpaţii Occidentali numită „jugul intracarpatic” formată din Dealul Prisnel, Dealul Preluca şi
Dealul Mare + Munţii Meseş
b. Câmpia Transilvaniei - situată între văile celor două
Someşe şi Mureş
-
prezintă altitudini medii reduse 450-550 m
- este
alcătuită din argile şi marne, ceea ce explică numeroasele alunecări de teren
-
frecvent apare relieful de domuri, unde se găsesc zăcămintele de gaze naturale
-
văile râurilor sunt largi şi mlăştinoase
-
poartă această denumire nu datorită aspectului reliefului (în cea mai mare
parte colinar), ci datorită utilizării agricole intense, culturile agricole
ocupând suprafeţe extinse
c. Podişul Târnavelor - situat la S de valea Mureşului
-
altitudinile cresc de la SV la E
- şi
aici apar domurile gazeifere
- caracteristice sunt culoarele de vale largi:
Mureş, Târnave
- în
funcţie de altitudine se divide în trei subunităţi caracteristice: Podişul
Târnavei Mici, Podişul Hârtibaciu şi Podişul Secaşelor
SUBCARPAŢII
Limite: N – valea Moldovei
V – valea Motrului
Caracteristici generale
- reprezintă
o unitate de tranziţie între Carpaţi şi unităţile de relief exterioare acestora
- se
aseamănă cu Carpaţii datorită genezei şi structurii geologice dar şi cu
regiunile exterioare prin formele de relief şi altitudini
- prezintă
altitudini cuprinse între 300-1 000 m
- altitudinile
maxime se întâlnesc în Dealul Chiciora 1
218 m şi Măgura Măţău-1 018 m
- sunt
alcătuiţi din roci sedimentare friabile situate în structuri cutate
(anticlinale şi sinclinale) precum: argile, marne, nisipuri, pietrişuri şi
conglomerate
- s-au
format în ultimele faze ale orogenezei alpine , ca răspuns la ridicările care
au avut loc în Carpaţi
- relieful
este format, în general, din două aliniamente de depresiuni (submontane şi
intracolinare) închise de două aliniamente de dealuri de tip subcarpatic
(interne şi externe) excepţie făcând Subcarpaţii Moldovei care sunt alcătuiţi
dintr-un singur şir de depresiuni şi dealuri de tip subcarpatic
- în
funcţie de poziţie, structură geologică şi forme de relief se împart în trei
sectoare distincte
1.
SUBCARPAŢII MOLDOVEI
Limite: - N-valea Moldovei
- E-Podişul Moldovei (prin intermediul
Culoarului Siretului)
- S-
valea Trotuşului
-V-
Carpaţii Orientali (Grupa centrală)
Caractere
generale:
- reprezintă o unitate de
tranziţie între Grupa Centrală a Carpaţilor Orientali şi Podişul Moldovei
- sunt alcătuiţi din roci friabile
ceea ce explică numeroasele alunecări de teren şi procesele de versant
-s-au
format prin cutare
-faţă
de celelalte sectoare subcarpatice sunt formaţi dintr-un singur şir de
depresiuni şi dealuri de tip subcarpatic
-dealurile
sunt dispuse oblic pe culmile montane închizând la E depresiunile
Cuprind:
- Depresiunea
Neamţ-situată pe râul Neamţ (Ozana) - închisă de Culmea Pleşu (911 m) şi Dealul
Runcu
- Depresiunea
Cracău-Bistriţa – situată pe Bistriţa- închisă de Dealul Corni
- Depresiunea
Tazlău – Caşin – situată pa Trotuş - închisă de Culmea Pietricica
2.
SUBCARPAŢII CURBURII
Limite: - N-valea Trotuşului, Carpaţii de
Curbură şi Carpaţii Meridionali (Grupa Bucegilor)
- E şi S - Câmpia Română (cu care intră în
contact direct)
- V- valea Dâmboviţei
Caractere
generale:
- reprezintă
o unitate de tranziţie Între Carpaţii Curburii şi Meridionali şi respectiv
Câmpia Română
- intră
în contact direct cu Câmpia Română
- prezintă
cele mai mari altitudini medii dintre toate sectoarele subcarpatice 700-800 m
- altitudinea
maximă este de 996 m în Măgura Odobeştilor
- reprezintă
sectorul cu cea mai mare lăţime
- reprezintă
cel mai complex sector subcarpatic, datorită pătrunderii unor pinteni montani
alcătuiţi din fliş, dinspre Carpaţii Curburii, care întrerup paralelismul
depresiunilor şi dealurilor (Pintenul Ivăneţu)
- relieful
se prezintă sub forma a cel puţin două aliniamente de depresiuni (submontane şi
intracolinare) şi două aliniamente de dealuri de tip subcarpatic
- în
Depresiunea Policiori – Pâclele apare un fenomen foarte rar întâlnit „vulcanii
noroioşi”
- Depresiuni submontane: Depresiunea
Soveja, Depresiunea Vrancei, Depresiunea Câmpina, Depresiunea Pucioasa
- Dealuri interne:
Dealurile Ouşoru, Răchiţaş, Răiuţu,
Bisoca, Pintenul Ivăneţu
- Depresiuni intracolinare: Depresiunea
Policiori-Pâclele, Depresiunea Dumitreşti, Depresiunea Vidra, Depresiunea Mera,
- Dealuri externe: Măgura
Odobeştilor, Dealul Deleanu, Dealurile Ciolanu şi Dealul Mare-Istriţa
3.
SUBCARPAŢII GETICI
Limite: - N –Carpaţii Meridionali
- E- valea Dâmboviţei
- S –Podişul Getic (de care
delimitare este greoaie datorită continuităţii cuverturii de „pietrişuri de
Cândeşti)
-V –valea Motrului
Caractere generale:
-
prezintă complexitate redusă, fiind formaţi în cea mai mare parte din două
aliniamente de depresiuni (submontane şi intracolinare) şi dealuri subcarpatice
paralele cu culmile muntoase, orientate pe direcţie E-V (în zona văii Argeşului
şi Oltului aceste dealuri se mai numesc „muscele”)
-
prezintă cele mai mici altitudini medii
dar include altitudinile maxime din Subcarpaţi, Dealul Chiciora (1218 m şi Măgura Măţău (1018 m)
-
sunt strânşi legaţi de Podişul Getic, delimitarea fiind greoaie
-
altitudinile scad de la N spre S
Cuprind:
- Depresiuni submontane: Depr.
Baia de Aramă, Depr. Tismana, Depr. Novaci, Depr. Horezu, Depr. Câmpulung
- Dealuri interne: Dealurile
Olteţului, Dealul Chiciora, Măgura Măţău
- Depresiuni intracolinare: Depr.
Curtea de Argeş, Depr. Târgu Jiu - Câmpu Mare
- Dealuri externe: Dealul
Negru, Dealul Bran (333m)
PODIŞUL
MEHEDINŢI
Limite:
N-Carpaţii Meridionali
E-valea Motrului
S-podişul Getic ( de care se delimitează prin
depresiunea Severin şi Dealurile Coşuştei)
V-valea Dunării
Caracteristici generale:
- este o
unitate de podiş unică în România deoarece se aseamănă cu Carpaţii după geneză,
evoluţie şi alcătuire geologică
- este
alcătuit din calcare, gresii, marne
- prezintă
altitudini medii de 500-600 m
- eroziunea
este intensă , unitatea fiind intens fragmentată de văi adânci
- relieful
se prezintă sub forma unor platouri
extinse şi culmi înalte calcaroase care au favorizat dezvoltarea
reliefului carstic (poduri naturale, chei peşteri, sohodoluri, etc.)
- prezintă
influenţe climatice submediteraneene, care au favorizat dezvoltarea unor specii
vegetale adaptate acestor condiţii (liliac, castan comestibil)
- pădurile
au fost înlocuite în mare parte cu livezi şi păşuni
PODIŞUL GETIC (Piemontul Getic)
Limite:
N-Subcarpaţii
Getici
E-valea Dâmboviţei
S-Câmpia Română
V-Podişul Mehedinţi şi valea Dunării
(Culoarul depresionar Drobeta-Coşuştea)
Caracteristici generale:
- fundamentul
este de tip carpatic, peste care s-au depus depozite sedimentare: nisipuri,
pietrişuri, argile
- la
contactul cu Subcarpaţii Getici apare o cuvertură de pietrişuri caracteristice,
numite „pietrişuri de Cândeşti”, care îngreunează delimitarea exactă a celor
două unităţi de relief
- altitudinile
scad de la N (700-500 m) spre S (300-200 m) , şi de la E spre V( fiind mai
înalt la este de valea Oltului
- relieful
este aplecat către S, fiind format din interfluvii prelungi şi văi cu versanţii
abrupţi, afectaţi de torenţialitate şi
alunecări de teren
- interfluviile
sunt formate prin înmănuncherea unor culmi deluroase prelungi
- văile
se adună în mănunchi pe Jiu la Filiaşi, iar pe Argeş la Piteşti
- pădurile
de foiase iniţiale se mai păstrează pe mici suprafeţe pe versanţii văilor şi pe
intrefluvii fiind înlocuite în mare parte cu culturi agricole
Cuprinde:
·
Platforma Strehaiei-situat între
Dunăre şi Jiu
·
Platforma Jiului- între Jiu şi Gilort
·
Platforma Olteţului- între Gilort şi
Olt
·
Platforma Cotmeana – între Olt şi
Argeş
·
Platforma Argeşului – între Argeş şi
Argeşel
·
Platforma Cândeşti – între Argeşel şi
Dâmboviţa