SCHEME CLASA VIII - 1

DEPRESIUNEA COLINARĂ A TRANSILVANIEI

            Limite:

                        N şi E - Carpaţii Orientali

                        S- Carpaţii Meridionali

                        V- Munţii Apuseni

NV- Dealurile de Vest

            Caracteristici generale:

-                   este situată în partea central-nordică a României

-                   este un fost bazin tectonic (format prin scufundare lentă la peste 4 500 m la sfârşitul Cretacicului), ce prezintă un fundament carpatic acoperit cu o pătură grasă de sedimente, ridicată şi exondată la  începutul Cuaternarului ca urmare a ridicărilor din Carpaţi

-                   prezintă altitudini medii de 425 m

-                   cele mai mari altitudini se întâlnesc în E în dealul Becheci 1 080 m, dealul Firţuş 1 060 m,

-                   altitudinile scad dinspre N şi S către centru unde pe valea Mureşului nu depăşesc 250 m, dar şi de la E către V

-                   întreaga unitate de relief este înclinată de la E şi NE către V şi SV

-                   ca forme de relief caracteristice apar: interfluviile largi, văile largi cu terase şi lunci, depresiuni numeroase (mai ales în zonele marginale la contactul cu munţii), cueste, domuri (în care se găsesc zăcăminte de gaze naturale-cele mai pure din lume 99,99% metan), cute diapire (cu zăcămite de sare aflate în exploatare), versanţi afectaţi de alunecări de teren, etc.

-                   din punct de vedere geologic, al reliefului şi altitudinii pot fi împărţiţi în două zone

1.    Zona marginală– situată pe laturile de E, S şi V ale depresiunii, este formată în E din două aliniamente de depresiuni şi dealuri de tip subcarpatic , iar în V şi S din culoare largi şi depresiuni de contact

2.    Zona centrală - numită şi Podişul Transilvaniei, o regiune tipică de podiş formată din mai multe subdiviziuni

Cuprinde:

1.       Zona marginală: Vestică şi Sudică: Dep. Almaş, Dep. Huedin, Culoarul Turda-Alba Iulia (drenată de Mureş), Dep. Făgăraş (drenată de Olt), Dep. Sibiului (drenat de Cibin), Dealul Măhăceni, Dealul Feleacului;

Estică  (mai este cunoscută şi sub numele de Subcarpaţii Transilvaniei): depresiuni: Odorhei, Sovata (Praid), Bistriţa , Dumitra, Lăpuşului

- dealuri: Firţuş, Becheci (1080m), Culmea Brezei;

2.       Zona centrală-Podişul Transilvaniei

Cuprinde trei sectoare caracteristice:

a. Podişul Someşelor    - situat la N de valea celor două Someşe

- are altitudini medii de 600 m

- aici se află o zonă de legătură între Carpaţii Orientali şi Carpaţii Occidentali numită „jugul intracarpatic” formată din Dealul Prisnel, Dealul Preluca şi Dealul Mare + Munţii Meseş

                       b. Câmpia Transilvaniei             - situată între văile celor două Someşe şi Mureş

        - prezintă altitudini medii reduse 450-550 m

- este alcătuită din argile şi marne, ceea ce explică numeroasele alunecări de teren

- frecvent apare relieful de domuri, unde se găsesc zăcămintele de gaze naturale

- văile râurilor sunt largi şi mlăştinoase

- poartă această denumire nu datorită aspectului reliefului (în cea mai mare parte colinar), ci datorită utilizării agricole intense, culturile agricole ocupând suprafeţe extinse

       c. Podişul Târnavelor    - situat la S de valea Mureşului

        - altitudinile cresc de la SV la E

        -       şi aici apar domurile gazeifere

                       - caracteristice sunt culoarele de vale largi: Mureş, Târnave

- în funcţie de altitudine se divide în trei subunităţi caracteristice: Podişul Târnavei Mici, Podişul Hârtibaciu şi Podişul Secaşelor

 

SUBCARPAŢII

          Limite:    N – valea Moldovei

                        V – valea Motrului

          Caracteristici generale

-       reprezintă o unitate de tranziţie între Carpaţi şi unităţile de relief exterioare acestora

-       se aseamănă cu Carpaţii datorită genezei şi structurii geologice dar şi cu regiunile exterioare prin formele de relief şi altitudini

-       prezintă altitudini cuprinse între 300-1 000  m

-       altitudinile maxime se întâlnesc în Dealul Chiciora  1 218 m şi Măgura Măţău-1 018 m

-       sunt alcătuiţi din roci sedimentare friabile situate în structuri cutate (anticlinale şi sinclinale) precum: argile, marne, nisipuri, pietrişuri şi conglomerate

-       s-au format în ultimele faze ale orogenezei alpine , ca răspuns la ridicările care au avut loc în Carpaţi

-       relieful este format, în general, din două aliniamente de depresiuni (submontane şi intracolinare) închise de două aliniamente de dealuri de tip subcarpatic (interne şi externe) excepţie făcând Subcarpaţii Moldovei care sunt alcătuiţi dintr-un singur şir de depresiuni şi dealuri de tip subcarpatic

-       în funcţie de poziţie, structură geologică şi forme de relief se împart în trei sectoare distincte

1.      SUBCARPAŢII MOLDOVEI

Limite:      - N-valea Moldovei

  - E-Podişul Moldovei (prin intermediul Culoarului Siretului)

- S- valea Trotuşului

-V- Carpaţii Orientali (Grupa centrală)

Caractere generale:

              - reprezintă o unitate de tranziţie între Grupa Centrală a Carpaţilor Orientali şi Podişul Moldovei

              - sunt alcătuiţi din roci friabile ceea ce explică numeroasele alunecări de teren şi procesele de versant

-s-au format prin cutare

-faţă de celelalte sectoare subcarpatice sunt formaţi dintr-un singur şir de depresiuni şi dealuri de tip subcarpatic

-dealurile sunt dispuse oblic pe culmile montane închizând la E depresiunile

Cuprind:

- Depresiunea Neamţ-situată pe râul Neamţ (Ozana) - închisă de Culmea Pleşu (911 m) şi Dealul Runcu

- Depresiunea Cracău-Bistriţa – situată pe Bistriţa- închisă de Dealul Corni

- Depresiunea Tazlău – Caşin – situată pa Trotuş - închisă de Culmea Pietricica

2.      SUBCARPAŢII CURBURII

Limite:            - N-valea Trotuşului, Carpaţii de Curbură şi Carpaţii Meridionali (Grupa Bucegilor)

  - E şi S - Câmpia Română (cu care intră în contact direct)

  - V- valea Dâmboviţei

Caractere generale:

- reprezintă o unitate de tranziţie Între Carpaţii Curburii şi Meridionali şi respectiv Câmpia Română

- intră în contact direct cu  Câmpia Română

- prezintă cele mai mari altitudini medii dintre toate sectoarele subcarpatice 700-800 m

- altitudinea maximă este de 996 m în Măgura Odobeştilor

- reprezintă sectorul cu cea mai mare lăţime

- reprezintă cel mai complex sector subcarpatic, datorită pătrunderii unor pinteni montani alcătuiţi din fliş, dinspre Carpaţii Curburii, care întrerup paralelismul depresiunilor şi dealurilor (Pintenul Ivăneţu)

- relieful se prezintă sub forma a cel puţin două aliniamente de depresiuni (submontane şi intracolinare) şi două aliniamente de dealuri de tip subcarpatic

- în Depresiunea Policiori – Pâclele apare un fenomen foarte rar întâlnit „vulcanii noroioşi”

-  Depresiuni submontane: Depresiunea Soveja, Depresiunea Vrancei, Depresiunea Câmpina,  Depresiunea Pucioasa

-  Dealuri interne: Dealurile Ouşoru,  Răchiţaş, Răiuţu, Bisoca, Pintenul Ivăneţu

-  Depresiuni intracolinare: Depresiunea Policiori-Pâclele, Depresiunea Dumitreşti, Depresiunea Vidra, Depresiunea Mera,

-  Dealuri externe: Măgura Odobeştilor, Dealul Deleanu, Dealurile Ciolanu şi Dealul Mare-Istriţa

3.      SUBCARPAŢII GETICI

Limite:            - N –Carpaţii Meridionali

  - E- valea Dâmboviţei

              - S –Podişul Getic (de care delimitare este greoaie datorită continuităţii cuverturii de „pietrişuri de Cândeşti)

              -V –valea Motrului

Caractere generale:

  - prezintă complexitate redusă, fiind formaţi în cea mai mare parte din două aliniamente de depresiuni (submontane şi intracolinare) şi dealuri subcarpatice paralele cu culmile muntoase, orientate pe direcţie E-V (în zona văii Argeşului şi Oltului aceste dealuri se mai numesc „muscele”)

- prezintă cele mai  mici altitudini medii dar include altitudinile maxime din Subcarpaţi, Dealul Chiciora  (1218 m şi Măgura Măţău (1018 m)

- sunt strânşi legaţi de Podişul Getic, delimitarea fiind greoaie

- altitudinile scad de la N spre S

Cuprind:

- Depresiuni submontane: Depr. Baia de Aramă, Depr. Tismana, Depr. Novaci, Depr. Horezu, Depr. Câmpulung

-  Dealuri interne: Dealurile Olteţului, Dealul Chiciora, Măgura Măţău

-  Depresiuni intracolinare: Depr. Curtea de Argeş, Depr. Târgu Jiu - Câmpu Mare

-    Dealuri externe: Dealul Negru, Dealul Bran (333m)

PODIŞUL MEHEDINŢI

            Limite:

                        N-Carpaţii Meridionali

                        E-valea Motrului

                        S-podişul Getic ( de care se delimitează prin depresiunea Severin şi Dealurile Coşuştei)

                        V-valea Dunării

            Caracteristici generale:

-       este o unitate de podiş unică în România deoarece se aseamănă cu Carpaţii după geneză, evoluţie şi alcătuire geologică

-       este alcătuit din calcare, gresii, marne

-       prezintă altitudini medii de 500-600 m

-       eroziunea este intensă , unitatea fiind intens fragmentată de văi adânci

-       relieful se prezintă sub forma unor platouri  extinse şi culmi înalte calcaroase care au favorizat dezvoltarea reliefului carstic (poduri naturale, chei peşteri, sohodoluri, etc.)

-       prezintă influenţe climatice submediteraneene, care au favorizat dezvoltarea unor specii vegetale adaptate acestor condiţii (liliac, castan comestibil)

-       pădurile au fost înlocuite în mare parte cu livezi şi păşuni

PODIŞUL GETIC (Piemontul Getic)

            Limite:

                        N-Subcarpaţii  Getici

                        E-valea Dâmboviţei

                        S-Câmpia Română

                        V-Podişul Mehedinţi şi valea Dunării (Culoarul depresionar Drobeta-Coşuştea)

            Caracteristici generale:

-       fundamentul este de tip carpatic, peste care s-au depus depozite sedimentare: nisipuri, pietrişuri, argile

-       la contactul cu Subcarpaţii Getici apare o cuvertură de pietrişuri caracteristice, numite „pietrişuri de Cândeşti”, care îngreunează delimitarea exactă a celor două unităţi de relief

-       altitudinile scad de la N (700-500 m) spre S (300-200 m) , şi de la E spre V( fiind mai înalt la este de valea Oltului

-       relieful este aplecat către S, fiind format din interfluvii prelungi şi văi cu versanţii abrupţi, afectaţi de torenţialitate  şi alunecări de teren

-       interfluviile sunt formate prin înmănuncherea unor culmi deluroase prelungi

-       văile se adună în mănunchi pe Jiu la Filiaşi, iar pe Argeş la Piteşti

-       pădurile de foiase iniţiale se mai păstrează pe mici suprafeţe pe versanţii văilor şi pe intrefluvii fiind înlocuite în mare parte cu culturi agricole

Cuprinde:

·         Platforma Strehaiei-situat între Dunăre şi Jiu

·         Platforma Jiului- între Jiu şi Gilort

·         Platforma Olteţului- între Gilort şi Olt

·         Platforma Cotmeana – între Olt şi Argeş

·         Platforma Argeşului – între Argeş şi Argeşel

·         Platforma Cândeşti – între Argeşel şi Dâmboviţa